Accesoriile mobile ale viorii:
| Denumirea | Descriere |
| Cheile | sunt accesoriile pe care se înfășoară corzile. Acestea sunt introduse în orificiile făcute în capul viorii și au la rândul lor o gaură mică în care sunt introduse corzile pentru prevenirea alunecării lor în momentul tensionării. |
| Cordarul | componentă situată în partea inferioară a instrumentului de care se prind coardele și fixurile, având 4 orificii. În partea inferioară a cordarului exista 2 orificii pentru a introduce legătura pentru cordar. |
| Fixul | un mecanism metalic destinat prinderii capetelor coardelor și are ca principiu de funcționare un sistem de tip pârghie. Este fixat în găurile cordarului, care prin rotirea șurubului său, permite ajustarea tensiunii corzilor prin apropierea sau depărtarea acestora față de chei. |
| Călușul | bucata de lemn ce ridică corzile deasupra tastierei în așa fel încât pe instrument se va putea cânta atât pe o singură coardă cât și pe multiple coarde simultan. Călușul are ca scop transmiterea vibrațiilor obținute prin frecarea arcușului de corzi către corpul instrumentului. |
| Butonul | este un accesoriu care se introduce în butucul inferior al viorii și se folosește ca sprijin pentru legătura cordarului, dar în același timp susține întreaga tensiune a corzilor. |
| Bărbia | este o bucată de lemn confecționată în diferite forme, care este prinsă de instrument și pe care se așează mandibula violonistului pentru a asigura o susținere cât mai stabilă a instrumentului. |
| Contrabărbia | accesoriu care se montează pe spatele viorii, în partea inferioară, sub bărbie și are ca rol fixarea comodă a instrumentului între claviculă și mandibulă. |
| Legătura pentru cordar | este în general o bucată de nailon care este introdusă în partea inferioară a cordarului și face legătura între buton și cordar. |
| Corzile | sunt fire elastice care vibrează la stimuli exteriori precum ciupitul sau frecarea arcușului deasupra lor, transmit vibrația prin intermediul călușului spre corpul instrumentului, care propagă sunetul în exterior prin fantele de rezonanță. |
| Arcușul | este în general un lemn de pernambuc, ușor curbat și tensionat, pe care sunt întinse fire de păr de cal. Acestea sunt tratate cu colofoniu pentru a facilita aderența asupra coardelor. |
| Surdina | este un accesoriu destinat diminuării intensității acustice a instrumentului. Aceasta se montează pe călușul viorii, atenuând astfel vibrațiile corzilor și rezultând într-un sunet mai temperat și mai puțin vibrant. |
| Colofoniu | cunoscut și sub denumirea de sacâz, este o rășină naturală derivată din seva de conifere, utilizată de instrumentele din familia viorii pentru a îmbunătăți aderența părului de cal al arcușului pe corzile instrumentului. Aplicarea colofoniului pe părul arcușului crește fricțiunea, ceea ce permite muzicianului să inducă vibrațiile necesare în corzi pentru a produce sunete. |
Componente fixe ale viorii:
| Denumirea | Descriere |
| Prăgușul | o bucată de abanos care are ca rol nivelarea corzilor de-a lungul tastierei prin cele patru canale ale sale, iar acordajul se face în funcție de nivelul tensiunii coardei dintre pragușul superior și căluș. |
| Prăgușul cordarului | o bucată de abanos pe care se pune legătura pentru cordar. |
| Popicul | o bucată cilindrică de lemn ce este introdusă în interiorul viorii, pozitionat vertical sub căluș, între ff-uri și face legătura între fața și spatele instrumentului. Are ca scop transmiterea vibrațiilor coardelor între căluș și corpul instrumentului. |
| Bara de rezonanță | o bucată de lemn, îngustă și lungă, care este lipită în interior, pe fața viorii, iar rolul său este de a oferi o susținere și o distribuire egală a presiunii coardelor. |
| Tastiera | componenta viorii pe suprafața căreia corzile sunt apăsate de către degetele instrumentistului pentru a modifica tensiunea acestora, ceea ce determină schimbarea sunetelor produse. |
| Gâtul | partea superioară a instrumentului care face legătura între corpul instrumentului și melc, deasupra gâtului fiind lipită tastiera. |
| Melcul | capul viorii ce este utilizat strict pentru aspectul estetic deoarece acesta nu are un impact sonor asupra instrumentului. |
| ff-urile | sunt un decupaj al feței instrumentului sub forma unei litere f, prin care aerul și vibrațiile din interiorul viorii sunt transmise în exterior. |
| Fileul | este o linie decorativă pe marginea viorii formată din două dungi negre și una albă. |
| Eclisele | confecționate din lemn subțire, eclisele formează pereții viorii, asigurând transmiterea vibrațiilor și închiderea structurală și acustică a instrumentului. |
| Fața viorii | partea frontală a viorii, din lemn de molid de rezonanță, manufacturată din două bucăți lipite. |
| Spatele viorii | partea dorsală a viorii, din lemn de arțar, realizat în egală măsură fie din două bucăți egale de lemn lipite împreună, fie dintr-una singură. |
| Butuc | bucata de lemn care face legătura între eclise, care susține o mare parte a tensiunii corzilor prin buton și de care este lipit gâtul viorii. |
| Colțarele | fac legătura între eclise și de asemenea, transmit vibrațiile între fața și spatele instrumentului. |
| Contraeclisele | fâșii de lemn care se lipesc pe interiorul ecliselor pentru a le întări și susține forma inițială. |