Analiza chimică

Analiza chimică a sacâzurilor

Pentru compararea proprietăților fizice și chimice a sacâzurilor, au fost selectate trei tipuri de producători distincți și valori pecuniare distincte:

• Sacâz 1 (S1) – Pirastro Schwarz – preț scăzut;
• Sacâz 2 (S2) – Cecilia Solo pentru vioară – preț mediu;
• Sacâz 3 (S3) – Leatherwood Bespoke Supple – pentru vioară – preț ridicat.

Sacâzurile au fost analizate vizual, din punct de vedere al casabilității și clarității, ulterior fiind analizate chimic, pentru determinarea conținutului de metale din acestea.

Analiza chimică a corzilor de vioară

Pentru atingerea obiectivelor acestui subcapitol, au fost selectate patru tipuri de coardă la pentru vioară, cu prețuri variabile și cu caracteristici diferite:

• Coarda de vioară 1 (C1): Pirastro Chromcor, caracterizată de o durată lungă de utilizare;
• Coarda de vioară 2 (C2): Pirastro Evah Pirazzi, caracterizată de un sunet complex, intens şi puternic;
• Coarda de vioară 3 (C3): Pirastro Evah Pirazzi Gold, caracterizată de un sunet complex, plin şi puternic, un ton cald, cu o largă paletă de nuanţe sonore;
• Coarda de vioară 4 (C4): Thomastik-Infeld Peter Infeld, caracterizată de o paletă bogată de nuanţe sonore şi o dinamică mare a sunetului. În plus, acesta are inserat un adeziv special anti-transpirație.

Pentru comparația compoziției chimice a corzilor de vioară, acestea au fost inițial degresate și uscate la temperatura camerei.

Metode analitice folosite pentru determinarea compoziției sacâzurilor și a corzilor de vioară

În cazul corzilor de vioară, s-au utilizat două metode de analiză: o metodă nedistructivă, difractometria de raze X (X-Ray Fluorescence – XRF), și o metodă distructivă, spectroscopia de emisie atomică cu plasmă cuplată inductiv (Inductively Coupled Plasma Atomic Emission Spectroscopy – ICP-OES). Pentru sacâzuri, compoziția anorganică a fost determinată cu ajutorul spectroscopiei de emisie optică cu plasmă cuplată inductiv (ICP-OES).

Determinarea nedistructivă a compoziției chimice a probelor a fost realizată cu un difractometru de raze X Bruker Tracer I5 (Germania), echipat cu biblioteci specifice aliajelor metalice. Determinările distructive au fost efectuate cu ajutorul unui spectrometru ICP-OES Optima 5300 DV, produs de Perkin-Elmer (Canada).

1. a) Fluorescența de raze X (X-Ray fluorescence – XRF)

Fluorescența de raze X are ca scop principal studierea structurii atomice și moleculare a cristalelor, în vederea identificării compoziției și structurii materialelor analizate. Această metodă de analiză, care este nedistructivă, se bazează pe principiul emisiei de raze X caracteristice (sau fluorescente) dintr-un material excitat prin bombardarea cu raze X de înaltă energie.

Aparatura înregistrează modelul de dispersie a acestor raze de către atomii din probă, permițând astfel studierea structurii cristaline a materialului. Principiul de funcționare al aparatului XRF se bazează pe fenomenul difracției, care are loc atunci când o undă întâlnește fie un obstacol ce reflectă raza, fie un orificiu de dimensiuni apropiate de lungimea sa de undă, prin care aceasta poate trece.

Acest fenomen este folosit pe scară largă în analiza compoziției elementare și chimice, având aplicații extinse în studiul metalelor, sticlei, ceramicii și materialelor de construcție. Totodată, este o metodă esențială în domenii precum geochimia, criminalistica, arheologia și analiza obiectelor de artă, și nu numai[1]^,[2].

Pentru prima dată, în 1928, Glocker și Schreiber au propus utilizarea unui fascicul primar de raze X pentru a induce radiația fluorescentă într-o probă. În prezent, această tehnică este una dintre cele mai eficiente metode de analiză nedistructivă, fiind utilizată pe scară largă pentru controlul proceselor industriale, în special în industria extractivă și cea de prelucrare a mineralelor[3].

1. b) Spectroscopia emisiilor optice cu plasmă cuplată inductiv (Inductively coupled plasma optical emission spectroscopy – ICP-OES)

ICP-OES (Plasmă cuplată inductiv – spectrometrie de emisie optică) este o tehnică de determinare a compoziției a varii matrici[4] (sub formă lichidă), folosind plasmă și un spectrometru. Această tehnică datează din anul 1974 și, datorită fiabilității sale, s-a dovedit a fi aplicată pe scară largă atât în ​​cercetarea fundamentală, cât și în analize mai specifice, cum ar fi cele pentru rășini (sacâz) și metale (corzi de instrumente). ICP-OES utilizează plasma cuplată inductiv pentru a produce atomi și ioni excitați, care emit radiații electromagnetice la lungimi de undă specifice fiecărui element individual[5].

Pentru realizarea extractului, 0,25 g de sacâz au fost tratate cu un amestec de HNO₃ (65%) și H₂O₂ (30%), în raport volumic de 8:3. Digestia acidă a fost realizată cu ajutorul unui sistem de microunde pentru determinarea elementelor în urme şi ultraurme, Speedwave Xpert Bergof, echipat cu vas închis (Germania) dotate cu vase din teflon.

În cazul corzilor de vioară, 0,25 g de coardă degresată și uscată a fost tratată cu un amestec de HCl (37%) și HNO₃ (65%) cu un raport volumic de 3:1.

Extractele realizate pentru determinarea compoziției parțiale au fost aduse la un volum de 25 ml cu apă ultrapură. Toate substanțele utilizate au avut o puritate analitică și au fost folosite în forma oferită de producător (Merck, Germania), fără diluții ulterioare. Toate probele au fost analizate în triplicat, iar în secțiunea de „Rezultate și discuții” este prezentată valoarea medie obținută.

Analiza gravimetrică a degradării corzilor de vioară

Pentru determinarea gradului de degradare a corzilor de vioară utilizate timp de aproximativ 6 luni, o coardă la – Pirastro Evah Pirazzi a fost cântărită inițial și după perioada de utilizare. Se presupune că, în medie, coarda a fost folosită timp de 2,5 ore zilnic. Gradul de uzură al corzilor a fost determinat cu ajutorul următoarei ecuații:

Ec. (3)

unde, D_c este gradul de degradare a viorii [mg/h];

m_i este masa inițială a corzii de vioară [g];

m_f este masa finală a corzii de vioară [g];

t_u este timpul de utilizare al corzii [h].

3.3.2. Rezultate și discuții

   3.3.2.1. Conținutul de metale al sacâzurilor

Sacâzul este utilizat pentru îmbunătățirea calităților sonore ale intrumentelor prin aplicarea sa pe părul de arcuș[6]. Acesta este folosit datorită coeficientului static de frecare deosebit de mare. Materialul are multiple aplicații, printre care se numără: electronica, unde este utilizat ca dezoxidant la cositorit, tipografia artistică, în dans și gimnastică, la reducerea coeficientului de frecare[7].

Sacâzul, cunoscut științific sub denumirea de colofoniu, este un produs solid obținut prin distilarea rășinii naturale din diverse specii de conifere, în principal din genul Pinus[8]. Procesul implică încălzirea rășinii la temperaturi ridicate pentru a volatiliza componentele ușoare, cum ar fi uleiurile de terebentină și a lăsa în urmă o fracțiune solidă compusă în principal din acizi rășinoși.

După distilare, colofoniul rezultat este turnat în forme și lăsat să se răcească, obținându-se un material solid translucid. Proprietățile fizico-chimice ale sacâzului, precum aderența[9] și fragilitatea, pot fi ajustate prin rafinare sau prin adăugarea altor compuși, astfel încât să fie adaptat diverselor aplicații, inclusiv utilizării la arcușurile instrumentelor cu coarde.

Colofoniul este, în esență, un amestec de acizi organici, în special acid abietic[10]. Pe lângă acești acizi, sacâzul conține și derivați nevolatili ai acizilor organici, cum ar fi alcooli[11] și compuși ceto[12].

Termenul „colofoniu” provine de la numele orașului antic grec Colophon, situat între Smirna și Efes (actualul Izmir, Turcia). În antichitate, această regiune era cunoscută pentru coniferele sale, care reprezentau o sursă importantă de rășină valoroasă. În prezent, colofoniul este produs din rășina pinului cu frunze lungi din America de Nord (Pinus palustris) și a pinului silvestru european (Pinus sylvestris). Colectarea se realizează printr-o tăietură în formă de „V” în scoarța coniferului, suficient de adâncă pentru a ajunge la stratul conducător de sevă, urmată de colectarea rășinii rezultate (balsam de pin).

Printre principalele proprietăți fizice și chimice ale colofoniului, se numără:

• Culoare variabilă, de la galben la negru, semi-transparentă;
• Casabilitate ridicată;
• Miros slab de conifer;
• Punct de topire variabil: între 100-120°C;
• Foarte inflamabil, arde cu o flacără fumurie;
• Este solubil în alcool, eter, benzen și cloroform1¹.

Toate aceste proprietăți influențează calitatea sunetului unei viori. Ocazional, sacâzurile sunt îmbunătățite cu ceară de albine[13], aur[14], argint, stani sau fier meteoric cu scopul de a modifica proprietățile de acțiune/frecare și sunetul produs[15]. Sacâzul de culoare mai deschisă este, în general, preferat pentru viori și viole, precum și în zonele cu umiditate ridicată, în timp ce sacâzurile cu o nuanță mai închisă sunt utilizate predominant pentru violoncel și în regiunile răcoroase și uscate[16].

În urma analizei vizuale și a observațiilor făcute în timpul prelucrării sacâzurilor, s-au tras următoarele concluzii:

Sacâzul 1 (S1) – Cecilia Solo are o culoare brun-roșiatică închisă, cu un puternic luciu, fără miros sesizabil, având un coeficient de casabilitate mediu.

Sacâzul 2 (S2) – Pirastro Schwarz are o culoare brună, un miros ușor perceptibil de rășină, densitatea cea mai mare dintre sacâzurile studiate și un coeficient mediu de casabilitate. Comparativ cu celelalte două sacâzuri analizate, acesta poate fi utilizat și la alte instrumente cu corzi, precum viola, violoncelul sau contrabasul Casabilitatea sa mai mare permite desprinderea unor particule de rășină mai mari.

Sacâzul 3 (S3) – Leatherwood Bespoke Rosin Supple prezintă o culoare brun-roșcată deschisă, fără luciu, cu un ușor miros de rășină, o casabilitate redusă și o densitate mai mică decât celelalte rășini analizate.

Rezultatele obținute în urma analizei părții anorganice a sacâzurilor sunt ilustrate în graficul următor. Sacâzurile au fost analizate în raport cu conținutul lor de Al, Li, B, Sr, K, Na, Mg, Ca, Mn, Pb și Cd, Zn, Cu, Co, Cr, Ni și Fe.

După cum se poate observa, B, Al, Na, Mg și Ca au fost metalele predominate în toate cele trei probe. S2 se remarcă prin cea mai largă gamă de metale determinate (Cr, Zn și K), în timp ce S3 are cel mai scăzut conținut de metale. În S2 s-a identificat un conținut de Cr (8,25 mg/kg), Zn (7,50 mg/kg) și K (0,471 mg/kg).

Comparând cele trei sacâzuri, conținutul de Ca variază puțin, cel mai ridicat fiind în S2, iar cel mai scăzut în S3. Mg prezintă o variație mică, pe când cel mai ridicat conținut de Na s-a identificat în S1.

Fig. 98. Raportarea procentuală a metalelor regăsite în probele de sacâz studiate

S-a observat o corelație între B și Al, conținutul acestor două elemente fiind direct proporțional. Borul (B) este elementul chimic cu numărul atomic 5. Acesta formează în majoritatea cazurilor legături covalente, caracteristice compușilor organici. Adăugarea de B poate duce la creșterea rigidității, ceea ce poate îmbunătăți calitatea și durabilitatea sacâzurilor. Aluminiul (Al) este un element chimic, cu numărul atomic 13 și masa atomică egală cu 26.98, fiind al treilea cel mai răspândit element din scoarța terestră. Compușii aluminiului sunt frecvent întălniți în substanțele minerale, dar și în lumea vegetală și animală[17]. Aluminiul este un element adăugat frecvent în diverse materiale rășinoase pentru a le conferi o structură mai stabilă. Sulfatul de aluminiu este utilizat ca agent de fixare a cleiului de colofoniu, contribuind la îndepărtarea moleculelor de apă[18].

Conținuturile de fier (Fe), nichel (Ni), cobalt (Co), cupru (Cu), cadmiu (Cd), plumb (Pb), mangan (Mn), stronțiu (Sr) și litiu (Li) au fost sub limita de detecție a aparatului în cazul celor trei sacâzuri analizate.

 3.3.2.2. Analiza compoziției chimice a corzilor de vioară

Compoziția chimică a corzilor de vioară are o foarte mare influență asupra tonalității sunetului produs și a duratei de utilizare a corzilor. Corzile de vioară pot fi din metal, din intestin sau pot fi sintetice, cu o lungime de aproximativ 33 cm. Compoziția lor precisă este un secret bine păstrat de către producători și chiar și cele mai elementare date mecanice nu sunt disponibile publicului larg[19].

Din punct de vedere al greutății inițiale, s-a remarcat că cea mai grea coardă a fost coarda de vioară 1 –  Pirastro Chromcor, cu o masă de 0,6112 g, fiind urmată de coarda de vioară 2 –  Pirastro Evah Pirazzi, cu un gramaj de 0,5960 g și de coarda de vioară 3 – Pirastro Evah Pirazzi Gold, cu un gramaj de 0,5728 g. Cea mai ușoară coardă a fost C4 : Thomastik-Infeld Peter Infeld, cu o masă de 0,4750 g.

În urma analizei nedistructive XRF, s-a identificat tipul de aliaj principal folosit la trei din patru corzi, și anume la C2 –  Pirastro Evah Pirazzi, la C3 – Pirastro Evah Pirazzi Gold, și la coarda de vioară 4 – Thomastik-Infeld Peter Infeld. Aliajul identificat este 5056/5356 Al, acesta fiind o combinație de 2 aliaje pe bază de aluminiu.

Principala componentă din aliajul de aluminiu 5056 este magneziu, lucru ce conferă acestui aliaj netratabil termic o rezistență ridicată. Datorită acestei rezistențe ridicate și a elasticității excelente, acesta este utilizat cu precădere în procedee mecanice de formare la rece, cum ar fi modelarea în forme de sârmă și știfturi de balamale. Aliajul 5056 are, de asemenea, o rezistență excelentă la coroziune și poate fi utilizat în medii cu salinitate ridicată. Acest lucru poate contribui pozitiv la calitatea ridicată a unei corzi, aceasta nefiind afectată de transpirația acidă.

Aliajul de aluminiu 5356 este un aliaj cu un conținut ridicat de magneziu, fiind unul dintre cele mai utilizate aliaje de sudare. Este cunoscut sub denumirea de aliaj de umplutură de uz general. Acest aliaj este preferat în principal pentru rezistența excelentă la coroziune și la forfecare.

Printre proprietățile sale caracteristice se numără:

• Interval de topire 575 – 633 °C;
• Densitate 2,64 g/cm³;
• Aliaj tratabil termic, utilizat pentru sudarea aliajelor de compoziție similară;
• Este folosit din ce în ce mai mult decât tipul 5056, deoarece conține titan (Ti).

Combinarea celor două aliaje identificate în corzile de vioară contribuie la obținerea unor proprietăți fizico-chimice esențiale pentru performanța și durabilitatea acestora:

• Densitate redusă – contribuie la o greutate optimă a corzii;
• Rezistență ridicată – asigură o durată lungă de viață;
• Elasticitate superioară – influențează răspunsul și dinamica sunetului;
• Rezistență la coroziune – previne deteriorarea în contact cu umezeala și transpirația;
• Rezistență la forfecare – îmbunătățește stabilitatea mecanică a corzii;

În cazul corzii de vioară 1 (C1): Pirastro Chromcor, biblioteca utilizată de difractometrul de raze X Bruker Tracer I5, nu a putut identifica nici o matrice cunoscută, ca fiind aliajul predominant. Cu toate acestea, a identificat ca materiale predominante cromul (Cr) și fierul (Fe), cu procentaj aproximativ de 30%, din masa metalică totală a corzii. Alte metale identificate cu procente mai mari sau aproximativ de 5% au fost nichelul (Ni), siliciul (Si) și magneziul (Mg), iar alte metale, identificate sub procente de urme (<0,1%) au fost zinc (Zn) și titan (Ti). Masa acestei corzi a fost cea mai ridicată, lucru ce se poate explica prin conținutul ridicat de Fe și Cr, ambele metale cu densitate mult mai mare decât în cazul aliajelor de Al.

Fig. 99. Conținutul procentual de metale identificate de difractometrul XRF Bruker Tracer I5, în cazul corzii la Pirastro Chromcor

Comparativ, cele două corzi de la producătorul Pirastro, Evah Pirazzi și Evah Pirazzi Gold (C2 și C3), au compoziții metalice foarte asemănătoare: aluminiu (Al) 92,28-93,77%, magneziu (Mg) 6,34-5,89%, fier (Fe) 0,13%, mangan (Mn) 0,14-0,12%, crom (Cr) 0,08-0,07% și sodiu (Na) 0,02%. Astfel, se poate concluziona că diferențele de sunet dintre aceste două corzi nu sunt cauzate de compoziția lor metalică.

Conținutul procentual de metale individuale din masa totală a metalelor identificate în coarda C4 – Thomastik-Infeld Peter Infeld este asemănătoare cu corzile Pirastro Evah Pirazzi, singurul metal prezent într-o proporție mai mare fiind fierul (Fe). În ordine descrescătoare a conținutul procentual de metale identificate este: Al, Mg, Fe, Cr, Ni, Mn și Na.

În cazul tuturor corzilor studiate, concentrațiile de cobalt (Co), cupru (Cu), cadmiu (Cd), plumb (Pb), potasiu (K), stronțiu (Sr) și litiu (Li) au fost sub limita de detecție a metodei de analiză.

 3.3.2.3. Rata de degradare a corzilor de vioară

La fel ca în cazul oricărui metal, corzile de vioară, datorită frecării, pot suferi o pierdere de masa, odată cu gradul de uzură.

Pentru a determina gradul de uzură, o coardă la – Pirastro Evah Pirazzi a fost analizată gravimetric și din punct de vedere al conținutului de metale, înainte și dupa 6 luni de utilizare. Presupunând o perioadă de folosire de 183 zile, cu 2,5 ore de utilizare zilnică, se estimează o durată de utilizare de aproximativ 457,5 ore.

Inițial, masa corzii a fost de 0,5960 g, iar după utilizare, aceasta a fost de 0,5679 g. Altfel spus, s-a înregistrat o pierdere a masei corzii de vioară de 4,71%. Cu ajutorul Ec. (3), s-a determinat că gradul de degradare a corzii de vioară este de 0,06 mg/h.

Din punct de vedere al conținutului de metale majoritare, determinat prin spectrometrie, coarda la Pirastro Evah Pirazzi are în compoziția predominantă Al și Mg, fiind un aliaj de tipul 5056/5356 Al. Analizând coarda utilizată timp de 6 luni, se poate observa că, ambele metale au avut o ușoară scădere a conținutului, însă procentual variațiile se încadrează în marja de eroare de ±5%. În ceea ce privește conținutul de elemente minore, s-a putut observa o ușoară scădere a conținutului de Cr și a Mn în cazul corzii cântate.

Fig. 101. Conținutul procentual de Mg (a) și Al (b) înainte și după utilizarea coardei la Pirastro Evah Pirazzi, determinate prin ICP-OES

3.3.2.4. Concluzii parțiale legate de componentele chimice analizate

Sunetul maiestos al viorii poate, cu ușurință, să acapareze toată atenția, lăsând în umbră aspectele științifice și tehnice care stau la baza producerii sale. Cu toate acestea, scopul acestui capitol a fost de a investiga aspectele chimice ale două elemente esențiale în generarea sunetului viorii. În acest sens, au fost analizate trei tipuri distincte de sacâz și patru tipuri de corzi de vioară, din punct de vedere al conținutului de metale.

În urma analizei compoziției metalice a sacâzurilor, s-au remarcat ca metale predominante B, Al, Na, Mg și Ca în toate cele trei probe analizate. În mod particular, în S2 –  Pirastro Schwarz, s-a putut observa prezența Cr, Zn  și a K. Dintre cele trei probe studiate, S2 are cel mai ridicat conținut de metale, iar S3 – Leatherwood Bespoke Rosin Supple, cel mai scăzut, fiind considerată cea mai pură rășină din sacâzurile analizate.

Rezultatele analizei corzilor la prin metoda nedistructivă de fluorescență de raze X, au indicat prezența unui amestec de două aliaje pe bază de aluminiu: 5056/5356 Al – în cazul corzilor C2: Pirastro Evah Pirazzi, C3: Pirastro Evah Pirazzi Gold, și C4: Thomastik-Infeld Peter Infeld. Combinația acestor două aliaje conferă corzilor de vioară, principalele atuurile ale fiecărui aliaj în parte: rezistență mecanică ridicată, elasticitate, rezistență la coroziune și rezistență la forfecare.

În cazul corzii C1: Pirastro Chromcor, s-au identificat ca metale predominante Cr și Fe, fiecare reprezentând aproximativ 30% din masa metalică totală a corzii. În plus față de acestea, au mai fost identificate Ni, Si, Mg (>5%), Mn (între 1% și 5%) și ca elementele în urme (<0,1%), Zn și Ti.

Analiza ICP-OES a confirmat rezultatele obținute prin spectrometria XRF. În cazul corzii C1: Pirastro Chromcor, metalele identificate, în în ordinea descrescătoare a prezenței lor, au fost: Cr, Fe, Ni, Mg, Mn, Zn și Al. În paralel, celelalte trei corzi au avut ca element principal Al (în proporții cuprinse între 92,37% și 93,77% din masa metalică totală). În cazul C2: Pirasto Evah Pirazzi și C3: Pirasto Evah Pirazzi Gold, nu s-a identificat o mare variație a conținutului de metale, astfel, concluzionându-se că, diferența de sunet obținută între cele două corzi nu este influențată foarte tare de compoziția metalică. Coarda C4: Thomastik-Infeld Peter Infeld a avut o compoziție foarte asemănătoare cu C2 și C3, singurul metal distinctiv fiind Fe.

În urma analizei gradului de degradare a coardei la – Pirastro Evah Pirazzi, s-a observat o scădere a masei acesteia de 4,71%. Totodată, analiza metalelor parțiale prin metoda distructivă ICP-OES a indicat că pierderea masei a fost uniformă în rândul elementelor individuale și proporțională cu pierderea masei totale a corzii. Analiza XRF indică prezența predominantă a aceluiași aliaj 5056/5356 Al în ambele probe (atât în coarda necântată, cât și în cea cântată).

3.4. Consecințe asupra reverberației instrumentelor cu coarde în relație cu accesoriile utilizate

Din punct de vedere al dinamicii centroidului spectral[20] care oferă informații despre modul în care evoluează sunetul din punct de vedere spectral și despre caracteristici timbrale precum strălucirea sau stridența unui sunet, au fost obținute următoarele rezultate:

• Setul de corzi Pirastro Evah Pirazzi Gold prezintă o evoluție cu variații moderate, menținându-se în general între valori medii și înalte pe tot parcursul analizei spectrale, ceea ce indică o strălucire consistentă.
• Pirastro Chromcor are un profil similar cu Pirastro Evah Pirazzi Gold, dar cu variații ușor mai pronunțate. Acest lucru sugerează un sunet briliant comparabil, însă cu posibile diferențe subtile în răspunsul la frecvențele joase și medii.
• Pirastro Chorda pornește de la un nivel similar celorlalte două, dar scade și crește în mod semnificativ, având variații mai largi. Acest comportament indică o varietate mai mare în răspunsul timbral, posibil influențat de atacul arcușului asupra corzii și de nuanța în care se face acest lucru.

Din punct de vedere al timbrului pe care îl oferă, corzile Pirastro Evah Pirazzi Gold și Pirastro Chromcor par să ofere un sunet mai uniform și posibil, mai predictibil, în timp ce setul Pirastro Chorda ar putea fi preferat de muzicienii care caută un sunet cu mai multă „personalitate” sau variație timbrală.

Toate cele trei seturi oferă momente de sonoritate briliantă, însă variațiile din profilul corzilor Pirastro Chorda sugerează că aceste corzi ar putea modifica caracteristicile timbrale mai drastic în funcție de dinamica lucrării interpretate, oferind o paletă mai largă de culori sonore.

[1] Burkhard Beckhoff, Birgit Kanngießer, Norbert Langhoff, Reiner Wedell, Helmut Wolff, Handbook of Practical X-Ray Fluorescence Analysis, Springer, ISBN 3-540-28603-9, Berlin, 2006.

[2] Eugen P. Bertin, Principles and Practice of X-ray Spectrometric Analysis, Springer, ISBN 0-306-30809-6, New-York, 1970.

[3] R. Glocker, H. Schreiber, Quantitative Röntgenspektralanalyse mit Kalterregung des Spektrums, Annalen der Physik, volumul 390, paginile 1089 – 1102, 1928.

[4] Mediul sau materialul de bază în care sunt dispersate sau încorporate alte substanțe.

[5] Michael Thompson, Nicholas J. Walsh, Handbook of Inductively Coupled Plasma Spectrometry, Springer, ISBN 978-1-4613-0697-9, New York, 1989.

[6] Gerhard Mantel, Problems of Sound Production: How to Make a String Speak. Cello Technique: Principles and Forms of Movement, Indiana University Press, paginile 135–141. ISBN 978-0-253-21005-0, 1995.

[7] Samuel Palkin, William C. Smith, A new non-crystallizing gum rosin, Oil & Soap, volumul 15, numărul 5, paginile 120–122, 1938.

[8] Pinus este un gen de arbori coniferi din familia Pinaceae, cunoscut în mod comun sub denumirea de pin.

[9] În general, există două tipuri de sacâz: dark și light.

[10] Klemens Fiebach, Dieter Grimm, Resins, Natural, Ullmann’s Encyclopedia of Industrial Chemistry,  ISBN 978-3-527-30673-2, 2000.

[11] Alcoolii sunt compuși organici hidroxilici, care conțin o grupare funcțională hidroxil (-OH) legată de un atom de carbon saturat.

[12] Cetonele sunt compuși chimici ce conțin o grupare carbonil (>C=O), care se leagă de doi radicali (R₂C=O). O grupare ceto conține trei atomi de carbon.

[13] Sacâzul Yumba fabricat în Argentina conține ceară de albine.

[14] Sacâzul Laubach conține particule de aur.

[15] Heather K. Scott, Rosin Decoded, String Magazine, volumul 115, 2004.

[16] Jean H. Langenheim, Amber: A Botanical Inquiry, Science, volumul 163, paginile 1157-1169, 1969.

[17] Dana Ashkenazi, How aluminum changed the world: A metallurgical revolution through technological and cultural perspectives, Technological Forecasting and Social Change, volumul 143, paginile: 101-113, 2019.

[18] Maria Boutiuc , Oana Florescu, Viorica Vasilache, Ion Sandu, Aciditatea suportului celulozic al documentelor vechi, Cercetări științifice prin elaborări elective, Editura Pim, Iasi, Romania, 2020.

[19] N. C Pickering, Physical properties of violin strings, Catgut Acoustic Society Journal, volumul 44, paginile: 6-8, 1985.

[20] Centrul de masă al spectrului de frecvențe al unui semnal audio indică frecvența medie ponderată, oferind informații despre distribuția energetică a semnalului.