Butonul
Încă de la instrumentele din antichitate premergătoare viorii, acest accesoriu detașabil este utilizat, fiind unul dintre cele două puncte de forță care vor susține întreaga tensiune a coardelor. Partea mai subțire de formă cilindrică a butonului se introduce într-un orificiu situat în butucul inferior, iar de partea rămasă în exteriorul instrumentului se agață legătura pentru cordar într-un șanț special existent deja. Întreaga tensiune acumulată la întinderea coardelor este transmisă către punctul de îmbinare dintre legătura pentru cordar și buton.
Acest accesoriu al viorii are un impact destul de redus asupra sunetului deoarece cântărește aproximativ patru grame, el având sarcină strict de susținere. După testarea mai multor tipuri de butoane, am concluzionat că butonul cu suprafața netedă este cel mai adecvat pentru confortul orchestrantului. În mod obișnuit, în repetiție, în timpul repausului, orchestrantul sprijină vioara pe piciorul stâng, făcând contact între partea inferioară a instrumentului și picior, prin buton. Un buton cu bumb[1] (vezi figura 4) poate fi neplăcut la atingere și poate genera disconfort. De asemenea, un alt inconvenient este disconfortul resimțit când vioara este ținută la gât, mai ales dacă poziția instrumentului este diferită de cea standard.
Din punct de vedere estetic, există mai multe modele:
- a) b) c) d) e)
Fig. 46. a) Model englez; b) Model francez; c) Model francez cu ochi parizian; d) Guardelli – cu cristale Swarowski; e) Stradpet – titanium;
Modelul Acurameister vine cu o idee nouă fabricând butonul din două parți, din care una este detașabilă. Partea ce susține legătura pentru cordar este fixă, iar interiorul butonului, este detașabil. Scopul acestui model de buton este pentru a putea observa cu ușurință poziția popicului din interiorul instrumentului. Privind prin fantele instrumentului, putem vedea aproximativ unghiul în care se află popicul, dar prin gaura butonului se poate vedea unghiul real.
Fig. 47. Model Acurameister Fig. 48. Model ZMT
Un alt tip de buton este cel al inventatorului sloven Zoran Markovic, care poate fi reglat. Șanțul în care va intra legătura de cordar are o formă ovală, astfel încât, dacă acesta este rotit, apropie sau depărtează cordarul de căluș.
[1] Unii lutieri folosesc o ustensilă specială pentru a îndepărta această parte a butonului.
[2] www.zmtsound.com – accesat la 14.05.2025.