Sondaj - Eufonia Music Store

Prezentarea datelor

Prezentarea datelor acestui sondaj oferă o perspectivă detaliată asupra preferințelor și comportamentelor violoniștilor în legătură cu accesoriile folosite. Analiza statistică a răspunsurilor permite identificarea unor tendințe semnificative, precum preferința pentru anumite mărci de corzi sau criteriile de selecție a accesoriilor, în funcție de nivelul de experiență al respondenților.

4.1.2.1. Vechimea și utilizarea instrumentului

Majoritatea (78%) violoniștilor folosesc o vioară a cărei vechime este mai mare de 10 ani. Doar circa unul din 8 violoniști (aproximativ 12% dintre violoniști) are o vioară de 3-10 ani și 9%, una de sub 3 ani. Așadar, durata medie de utilizare a instrumentului este una cu o medie ce probabil depășește 10 ani. De altfel, 55% dintre utilizatorii unei viori de sub 3 ani sunt tineri, de maximum 29 de ani, ceea ce ne sugerează existența unei corelații între vechimea instrumentului utilizat și vârsta artistului.

Fig. 104. Vechimea instrumentului

Mai mult de două treimi (72%) dintre respondenți utilizează vioara în cadrul unei orchestre clasice, în timp ce 19% o folosesc pentru interpretare solo. Unul din 20 de respondenți declară că utilizează instrumentul pentru a interpreta muzică de cameră, iar 3%, în cadrul unei orchestre de muzică tradițională.

Fig. 105. Mediul de utilizare a instrumentului

În medie, violoniștii cântă 27 de ore săptămânal. Așa cum se poate observa, circa un sfert (24%) se situează sub pragul de 20 de ore cântate săptămânal, alți 24% se situează peste 30 de ore pe săptămână, iar 52% se plasează în intervalul 20-30 de ore cântate săptămânal, distribuția fiind cvasi-normală, apropiată de o distribuție Gauss.

Fig. 106. Media săptămânală a orelor de studiu

O analiză a comportamentului de utilizare a viorii sugerează faptul că nu există diferențe statistic semnificative în ceea ce privește numărul de ore cântate săptămânal și caracteristici individuale (gen, vârstă) sau mediul de interpretare. Numărul de ore, cu o singură excepție, variază între circa 26 și 29 de ore pentru fiecare categorie, ceea ce ne indică sugerează o uniformitate în utilizarea viorii în diferite contexte și perioade de timp.

Fig. 107. Studiul instrumental în relație cu caracteristici individuale

Cum își percep violoniștii propriul instrument, din punct de vedere al așteptărilor față de sunet? Circa două treimi consideră că instrumentul are exact sunetul dorit, ca atare vor să îl conserve și tot ceea ce fac e să păstreze condițiile necesare menținerii acestui sunet.

Fig. 108. Vechimea instrumentului

Circa jumătate (52%) sunt aproape de acest punct, al atingerii nivelului așteptărilor, dar consideră că încă mai sunt necesare mici schimbări, ajustări fine care să ducă sunetul viorii ceva mai aproape de nivelul dorit.

O a treia categorie o reprezintă cei care experimentează mereu, caută sunete noi și care și-au definit un orizont mai larg de așteptări față de propriul instrument muzical. Ei sunt cei deschiși spre inovație, spre diverse modalități de combinare a elementelor care contribuie la producerea unui sunet nou.

Chiar dacă datele nu indică diferențe statistic semnificative (deoarece folosim un eșantion redus de respondenți), putem observa câteva asocieri care pot fi ipoteze pentru cercetări viitoare:

violoniștii bărbați sunt mai deschiși spre experimentare, în timp ce violonistele sunt mai perfecționiste în găsirea acelui sunet care să le satisfacă așteptările.
tinerii caută să experimenteze mai mult, în timp ce artiștii maturi au ajuns într-o mai mare proporție la sunetul dorit.
violoniștii din orchestrele clasice sunt mai puțin dispuși să experimenteze sunete noi, față de cei care fac interpretare solo.
cei care studiază mai mult de 30 de ore pe săptămână au atins, într-o mai mare proporție, sunetul dorit, sau caută să experimenteze, spre deosebire de cei care utilizează vioara între 20 și 30 de ore săptămânal.

Fig. 109. Opinie privind sunetul viorii

4.1.2.2. Preferințe de brand și model

Studiul relevă că Pirastro este cel mai popular producător de corzi pentru violoniști, cu o cotă de piață de aproximativ 55%. Thomastik-Infeld se situează pe locul al doilea, fiind preferat de 31% dintre respondenți, urmat de Larsen, care atrage 14% dintre utilizatori.

Fig. 110. Mărci de corzi utilizate

Fig. 111. Preferințe asupra modelelor de corzi

La nivel de modele, datele ne indică:

pentru brandul Larsen, modelul predominant utilizat este Il Cannone, care reprezintă 11% din totalul preferințelor, urmat de modelul Tzigane, cu 2%. Acest lucru evidențiază o dependență majoră a brandului de un singur model ce reprezintă aproape trei sferturi din portofoliu.
în cazul Pirastro, modelul Evah Pirazzi este cel mai popular, utilizat de 25% dintre respondenți. Acesta este urmat de Evah Pirazzi Gold, cu 14%, și Perpetual Cadenza, cu 10%.

pentru Thomastik-Infeld, modelul Peter-Infeld este preferat de 10% dintre respondenți, urmat de Vision (7%) și Dynamo (5%). Primele trei modele sunt utilizate de aproximativ 70% dintre violoniști, reflectând o concentrare a preferințelor asupra acestor modele.

Analiza preferințelor pentru un producător sugerează anumite asocieri între caracteristicile artiștilor și preferința pentru un anumit producător de corzi:

analiza arată că violonistele manifestă o preferință mai ridicată pentru produsele Pirastro comparativ cu violoniștii.
de asemenea, violoniștii cu experiență îndelungată, de peste 40 de ani, preferă acest brand, în timp ce cei mai tineri optează mai frecvent pentru Larsen și Thomastik-Infeld.
cei care alocă un timp mediu de studiu săptămânal (20-30 ore) tind să aleagă produsele Pirastro mai des spre deosebire de cei care exersează mai puțin sau mai mult, care se orientează în special spre Thomastik-Infeld.
brandul Larsen este mai popular în rândul violoniștilor care utilizează instrumente noi, fabricate în ultimii 10 ani.
violoniștii din orchestrele clasice adoptă într-o mai mare măsură Pirastro decât cei care cântă în celelalte medii, unde sunt preferate în special celelalte două branduri.
Pirastro și Larsen sunt mai degrabă preferințele celor care vor un „fine tuning” al sunetului, în timp ce Thomastik-Infeld este fie mai degrabă alegerea celor care și-au găsit sunetul, fie a celor care vor să experimenteze.

Fig. 112. Producători de corzi în funcție de categorii

Pentru două treimi dintre respondenți, coarda mi provine din același set de corzi folosit, în timp ce o treime preferă să o înlocuiască cu una de la un alt producător.

Fig. 113. Coarda mi

În 16 din cele 33 de cazuri în care coarda mi face parte din alt set, violoniștii preferă același producător, dar un alt model, în timp ce, în celelalte cazuri, preferințele pentru coarda mi se canalizeze în special către Pirastro, producător care acoperă aproape trei sferturi din cazurile în care violoniștii vor o altă coardă mi. Astfel, cele mai populare variante pentru coarda mi includ Pirastro Gold, urmată de Pirastro No.1 și Evah Pirazzi Gold, toate fiind marca Pirastro.

4.1.2.3. Durabilitatea și importanța caracteristicilor esențiale

Cea mai mare proporție dintre violoniști, adică 43%, folosesc corzile pentru perioade mai lungi de doi ani. Alți 28% le schimbă după 1-6 luni, în timp ce proporții egale de 11% le utilizează pentru 7-12 luni sau 1-2 ani.

Fig. 114. Durata de timp a folosirii aceluiași model de corzi

Pentru corzile Larsen, jumătate dintre utilizatori le înlocuiesc după 1-6 luni, iar 29% le păstrează pentru perioade mai lungi de doi ani. În cazul Thomastik-Infeld, preferințele sunt distribuite mai uniform: 26% le utilizează 1-6 luni, alți 26% pentru 7-12 luni și 29% pentru mai mult de doi ani.

Utilizatorii de corzi Pirastro indică cea mai mare durată de utilizare, cu 55% dintre aceștia care declară că le folosesc mai mult de doi ani, comparativ cu 24% care le utilizează doar 1-6 luni.

Fig. 115. Loialitatea față de marca de corzi folosită

Așadar, asumând că subeșantioane aferente fiecărui producător de timp surprind segmente reprezentative ale utilizatorilor, putem formula următoarele concluzii:

Utilizatorii corzilor Pirastro sunt cei care le folosesc cel mai mult timp.
Utilizatorii corzilor Larsen sunt cei care le folosesc o perioadă mai redusă.
Utilizatorii corzilor Thomastik-Infeld se situează ușor deasupra celor care folosesc corzi Larsen, în privința perioadei de folosire.

Respondenții au fost rugați să ierarhizeze o serie de caracteristici ale corzilor de vioară, rezultând următoarea ordine a importanței atribuite acestora:

Fig. 116. Priorități în alegerea setului de corzi

Așa cum se poate observa, se disting două caracteristici principale, cu un nivel ridicat de importanță:

calitatea sunetului
claritatea sunetului

urmate de patru caracteristici de importanță secundară:

proiecția sunetului
căldura sunetului
volumul sunetului
timpul de răspuns.

Stabilitatea acordajului, precum și durabilitatea în timp, sunt considerate a fi caracteristici cu un nivel redus de importanță.

Fig. 117. Opțiuni în funcție de particularități individuale

Analiza importanței calității sunetului, în funcție de principalii determinanți socio-demografici și artistici, indică următoarele:

violonistele consideră mult mai important acest aspect decât violoniștii (diferența fiind semnificativă statistic);
tinerii violoniști (sub 30 ani) nu acordă aceeași importanță acestui aspect precum o fac cei maturi (peste 40 ani);
violoniștii din orchestrele clasice și de cameră sunt cei care acordă o mai mare importanță calității sunetului, spre deosebire de cei care fac interpretare solo sau a celor din orchestrele de muzică tradițională;
calitatea sunetului e mai puțin importantă pentru cei care preferă să experimenteze constant sunete noi.

Fig. 118. Opțiuni în funcție de particularități individuale

Analiza importanței clarității sunetului indică următoarele concluzii:

violonistele consideră acest aspect mai important decât violoniștii, însă diferența nu mai este atât de pronunțată;
se reduce și diferența dintre grupele de vârstă, claritatea sunetului fiind totuși mai importantă pentru violoniștii maturi (peste 40 ani);
posesorii unor instrumente noi (cu o vechime de maximum 3 ani) sunt cei care acordă o mai mare importanță clarității sunetului;
violoniștii din orchestrele clasice, de cameră și de muzică tradițională sunt cei care acordă o mai mare importanță calității sunetului, spre deosebire de cei care interpretează solo;
claritatea sunetului e mai importantă pentru cei care preferă să experimenteze mereu sunete noi, spre deosebire de cei care fie și-au găsit sunetul dorit, fie mai fac mici reglaje în această privință.

Așadar, dacă în privința calității sunetului existau diferențieri mai clare între diverse categorii, în cazul clarității sunetului, aceste diferențe tind să se estompeze, ceea ce ne indică o mai mare convergență de opinie în aprecierea importanței acestei caracteristici.

Fig. 119. Preferințe în ce privește producătorii în funcție de așteptările acustice

Din punct de vedere al preferințelor pentru un anumit producător, putem observa că:

utilizatorii de corzi Pirastro apreciază într-un mod relativ echilibrat importanța celor doi factori;
utilizatorii Thomastik-Infeld apreciază ca fiind mai importantă claritatea sunetului, deși

procentul celor care consideră calitatea sunetului ca fiind foarte importantă este mai ridicat;

utilizatorii de corzi Larsen apreciază ca fiind mai importantă calitatea sunetului, deși procentul celor care acordă importanță ridicată este mai mare pentru claritatea sunetului;

Așadar, putem considera preferința pentru un anumit producător drept un factor asociat modului în care violoniștii evaluează importanța celor două caracteristici principale.

Dincolo de aceste caracteristici principale, datele evidențiază tendința anumitor categorii de artiști de a atribui importanță și altor factori specifici corzilor instrumentului:

cei care dețin o vioară cu o vechime de maximum 3 ani, consideră că volumul sunetului și proiecția sunetului sunt cei mai importanți factori;
cei care utilizează corzi Larsen, precum și cei care preferă să experimenteze sunete noi consideră, de asemenea, că volumul și proiecția sunetului sunt aproximativ la fel de importante precum calitatea și claritatea lui.

Majoritatea violoniștilor (45%) își înlocuiesc corzile la un interval de 4-6 luni. O treime (34%) le înlocuiește mai frecvent (la cel mult 3 luni), iar 21% le înlocuiește mai rar.

Fig. 120. Frecvența înlocuirii corzilor

Fig. 121. Frecvența înlocuirii corzilor conform particularităților respondenților

Înlocuiesc corzile cu o frecvență mai ridicată:

violoniștii bărbați (49% le înlocuiesc la maximum 3 luni);
violoniștii cu vârste între 30 și 40 de ani (43% le înlocuiesc la fiecare 3 luni);
cei care utilizează vioara mai mult de 30 de ore pe săptămână (42% le înlocuiesc la maximum 3 luni);
cei care dețin o vioară cu 3-10 ani vechime (46% le înlocuiesc la maximum 3 luni);
cei cărora le place să experimenteze mereu sunete noi (43% le înlocuiesc la maximum 3 luni)”
utilizatorii de corzi Thomastik-Infeld (42% le înlocuiesc la maximum 3 luni).

Care este principalul motiv pentru care artiștii schimbă corzile? Datele ne indică faptul că, în 85% din cazuri, acest lucru se întâmplă deoarece sunetul este schimbat, deteriorat. Doar 5% declară că li se rup corzile, iar 4% menționează o senzație tactilă neplăcută.

Procente mai mari de violoniști care menționează că experimentează ruperea corzilor provin din rândul:

violoniștilor bărbați (10% declară că li se rup corzile);
violoniștilor tineri, de sub 30 ani (10%);
artiștilor care utilizează o vioară cu o vechime de maximum 3 ani (11%);
utilizatorilor de corzi Larsen (14%), spre deosebire de utilizatorii de corzi Pirastro (6%) sau Thomastik-Infeld (3%).

Fig. 122. Motivul înlocuirii corzilor

Principalele surse de informare cu privire la apariția unor noi modele de corzi sunt fie cele informale, din rețelele de colegi, prieteni, profesori (menționate de 28%), iar pe de altă parte sursele formale de comercializare a acestor produse (magazinul Eufonia Music Store – 24%, alte magazine de specialitate – 8%).

O altă categorie de violoniști se informează din social media (Facebook, Instagram) – 13%, sau, în general, de pe Internet (17%), în timp ce numai 3% declară că obțin informația cu privire la lansarea de noi modele de corzi din reclame.

Fig. 123. Surse de informare privind cele mai recente inovații și progrese în domeniul corzilor

Fig. 124. Surse de informare conform particularităților fiecărui respondent

O analiză a modului de informare cu privire la informare ne arată că:

Violonistele (35%), cei care cântă peste 30 de ore pe săptămână (35%) și cei din orchestrele de muzică tradițională (31%) apelează mai frecvent la rețele informale (colegi, prieteni) pentru a se informa.
Cei care utilizează vioara maximum 20 de ore pe săptămână (42%), cei care dețin instrumente relativ noi, de 3–10 ani vechime (38%), cei care activează în grupuri de muzică de cameră (60%) sau în orchestre de muzică tradițională (67%), precum și utilizatorii de corzi Larsen (42%) se informează mai degrabă din magazine.
Cei care folosesc vioara mai puțin de 20 de ore pe săptămână (42%), au peste 40 de ani (36%) sau utilizează corzi Pirastro (38%) obțin informațiile într-o mai mare măsură de pe Internet.

Cât de mult contează recomandarea unui coleg pentru alegerea corzilor de vioară?

Doar unul din nouă respondenți declară că această opinie contează puțin sau foarte puțin, în timp ce 43% consideră că opinia are o importanță medie, iar 46% afirmă că opinia colegilor contează mult sau foarte mult.

Fig. 125. Gradul de încredere în părerea unei persoane avizate

Desigur, între importanța acestor recomandări și comportamentul efectiv de procurare a corzilor de vioară există o asociere ridicată. Cei care valorizează într-o mai mare măsură recomandările colegilor se și informează într-o mai mare proporție despre noile modele apărute din rețelele de colegi și prieteni. Cei care nu consideră aceste recomandări ca fiind importante se informează mai degrabă de pe Internet și social media.

Fig. 126. Importanța recomandărilor comparativ cu alte surse de informare

Modalitatea de procurare a corzilor ne indică faptul că aproape două treimi dintre violoniști își cumpără corzile de vioară de pe Internet, în timp ce 43% le procură prin intermediul instituției în cadrul căreia activează. Alți 28% și le achiziționează dintr-un magazin fizic, în timp ce numai 7% le procură direct de la producător.

Fig. 127. Locul de procurare a corzilor

În ce măsură preferințele de informare determină modalitatea de a procura corzile de vioară? Asocierea dintre aceste două aspecte ne indică faptul că:

cei care se informează în special din rețelele informale (colegi, prieteni, ș.a.) sunt cei care își procură corzile mai degrabă de la instituțiile unde activează (57%) sau de la magazine fizice (32%),
cei care se informează de la magazinele de specialitate (Eufonia Music Store și alte magazine) sunt cei care își procură corzile în special de pe Internet (67%) sau din magazine fizice (27%),
cei care se informează de pe Internet și social media își procură corzile preponderent de pe Internet (69%).

Fig. 128. Locurile de informare și procurare a corzilor

Marea majoritate (82%) a violoniștilor sunt mulțumiți de calitățile acustice ale corzilor de vioară utilizate. Doar 15% consideră că acestea ar putea fi îmbunătățite, în timp ce 3% nu pot aprecia. Fără diferențe semnificative din punct de vedere statistic, putem observa că procentul celor care consideră că actualele corzi ar putea fi îmbunătățite e mai mare în cazul celor care folosesc corzi Larsen (21%), decât în cazul celor care folosesc Pirastro (15%) sau Thomastik-Infeld (13%).

Fig. 129. Necesitatea îmbunătățirii calităților corzilor folosite în prezent

Ce anume și-ar dori schimbat la actualele corzi? Cei care doresc altceva menționează în special:

un sunet mai cald,
o proiecție mai bună,
un alt timp de răspuns.

4.1.2.4. Preferințe pentru accesorii

În privința contrabărbiei, datele ne indică trei producători principali:

Pirastro (menționat de 33%),
Kun (21%),
Wolf (10%).

Aceștia acoperă circa două treimi dintre preferințe, în timp ce circa un sfert dintre violoniști menționează un număr ridicat de mici producători. Circa 8% dintre violoniști nu folosesc contrabărbie.

Fig. 130. Producătorul de contrabărbie

În privința modelelor, informațiile sunt mai puțin detaliate, doar aproximativ jumătate dintre respondenți oferind numele unui model. Ierarhia este dominată de Pirastro KorfkerRest, menționat de 27% și Kun Bravo (6%).

Fig. 131. Modelul de contrabărbie folosit

Care e nivelul de asociere dintre brandurile de corzi și cele de contrabărbie? Din analiza acestor date reiese că este unul relativ scăzut. Mai precis, doar 31% dintre cei care folosesc corzi Pirastro utilizează și contrabărbia aceluiași brand, spre deosebire de utilizatorii corzilor Thomastik-Infeld, dintre care 42% aleg contrabărbia Pirastro.

De asemenea, cei care utilizează corzi Larsen, le asociază într-o mai mare măsură (29%) cu o contrabărbie Kun, în timp ce cei care folosesc corzi Thomastik-Infeld, apelează într-un procent ridicat (32%) la o contrabărbie produsă de micii producători.

Fig. 132. Preferințele în materie de corzi în funcție de contrabărbie

Nivelul de transpirație poate genera probleme în privința pierderii calității sunetelor corzilor și, în ultimă instanță, în privința rezistenței corzilor la rupere și a duratei lor de viață. O transpirație abundentă, corozivă duce la o uzură rapidă și la distorsiuni ale sunetelor.

Autoevaluarea nivelului de transpirație realizată de violoniști arată că aproximativ 60% dintre respondenți se situează în zona mediană, corespunzătoare unui nivel moderat. În schimb, în jur de 20% se plasează la unul dintre cele două extreme: fie transpiră foarte puțin, fie manifestă un nivel ridicat de transpirație.

Fig. 133. Abundența transpirației

Analiza asocierii dintre producătorul de corzi utilizat și nivelul de transpirație, observăm că nu există o preferință clară determinată de acest factor. Totuși, respondenții care indică un nivel mai ridicat al transpirației utilizează într-o proporție mai mică produsele Thomastik-Infeld, optând mai frecvent pentru corzile marca Pirastro.

Fig. 134. Alegerea corzilor în funcție de abundența transpirației

În ceea ce privește producătorii de sacâz, preferințele respondenților sunt structurate diferit față de cele legate de contrabărbie. Pot fi identificați patru producători principali, fiecare având o incidență de cel puțin 8%: Andrea / Cecilia (29%) – considerat de unii respondenți drept cel mai calitativ sacâz disponibil în prezent –, urmat de Pirastro (11%), Leatherwood (11%) și Alfa & Omega (8%).

Fig. 135. Marca sacâzului utilizat

În ceea ce privește modelele de sacâz utilizate, se constată o fragmentare similară cu cea observată în cazul altor accesorii, precum și o tendință de a menționa denumiri generice. Acest tip de produs este adesea recunoscut mai degrabă prin numele producătorului decât prin cel al modelului specific. Putem observa totuși, niște modele cu o incidență mai mare:

Andrea / Cecilia Solo (11%);
Alfa & Omega Briliante (4%), un sacâz nou apărut pe piață, produs în Ungaria și care are o piață semnificativă și în România;
Pirastro Evah Pirazzi Gold, Cecilia Sanctus, Jade L’Opera și Laubach Gold[1], toate trei cu câte 3%.

Fig. 136. Marca și modelul de sacâz utilizat

În privința arcușului, 98% dintre mențiuni indică utilizarea unui arcuș de lemn, iar doar 2% a unuia din carbon.

Fig. 137. Materialul arcușului

În cazul celorlalte accesorii (chei, cordar și buton), violoniștii declară în proporție de circa 50% că le preferă pe cele din abanos. Alți circa 20% le preferă din palisandru, în timp ce aproximativ 15% le preferă din buxus. Prunul și pernambucul au o incidență mai redusă, fiind mai folosite în cazul cheilor decât al cordarului și butonului.

În ceea ce privește omogenitatea materialelor, aproximativ 76% dintre violoniști folosesc toate cele trei accesorii din aceeași esență lemnoasă, în timp ce 24% combină cel puțin două tipuri diferite de lemn.

Fig. 138. Materialul accesoriilor viorii

Cât de ușor se pot procura toate aceste elemente necesare performanței artistice? Pot fi distinse practic trei niveluri de accesibilitate:

Accesibilitate redusă (greu de găsit) pentru arcuș. 76% dintre violoniști consideră că acesta este greu sau foarte greu de găsit.
Accesibilitate mediu-ridicată pentru contrabărbie, sacâz și celelalte accesorii (chei, cordar, buton): aproximativ 90% le consideră ușor sau foarte ușor de găsit, dar există și segmente care le menționează ca fiind dificil de procurat și proporția dintre „foarte ușor de găsit” și “ușor de găsit” este una mai echilibrată
Accesibilitate ridicată, pentru corzi. 71% dintre respondenți le consideră foarte ușor de găsit, iar 29% – ușor de găsit.

Fig. 139. Ușurința de procurare a diverselor accesorii muzicale

Un indice general de accesibilitate, construit pe baza celor cinci indicatori prin analiza factorială, are valori cuprinse între 0 (accesibilitate minimă) și 100 (accesibilitate maximă). Pe baza acestui indice, se observă că:

Violoniștii cu vârsta de de peste 40 ani (scor de 47), cei care practică interpretarea solo (48) sau muzică de cameră (47), precum și cei care dețin viori fabricate în ultimii trei ani (49) percep o accesibilitate mai ridicată a accesoriilor.
Violoniștii din orchestrele de muzică tradițională (7), cei cu vârste cuprinse între 30 și 40 de ani (36) precum și violonistele (39) consideră că toate aceste elemente sunt mai dificil de procurat.

Fig. 140. Ușurința de procurare a accesoriilor muzicale bazată pe particularităților fiecărui individ

4.2. Concluzii asupra sondajului

Analiza comportamentului violoniștilor participanți la sondaj relevă o serie de aspecte privind relația dintre contextul de interpretare și preferințele în alegerea accesoriilor instrumentale.

Un prim aspect semnificativ este legat de vechimea instrumentului: majoritatea violoniștilor utilizează viori de peste 10 ani, iar această durată este corelată, în mod indirect, cu o atitudine mai stabilă față de propriul sunet. În contrast, cei care dețin instrumente noi sau cu vechime medie manifestă o disponibilitate mai ridicată pentru ajustări sau testarea unor noi configurații sonore. Aceste diferențe se corelează și cu vârsta respondenților, cei tineri fiind mai deschiși la schimbare și experiment.

Utilizarea instrumentului în cadrul unei orchestre comparativ cu un context solo generează, de asemenea, diferențe relevante: violoniștii care cântă în orchestră par să manifeste o orientare mai conservatoare în alegerea corzilor și accesoriilor, în timp ce interpreții solo sau cei care practică muzica de cameră explorează mai frecvent variații timbrale și noi opțiuni acustice.

În privința corzilor, datele arată o fragmentare controlată a preferințelor: deși Pirastro domină piața, fiecare brand este asociat cu un anumit profil de utilizator. Thomastik-Infeld atrage interpreți preocupați de claritatea sonoră și de versatilitate, iar Larsen tinde să fie ales de utilizatorii care lucrează cu instrumente recente. Alegerea modelului de corzi este influențată nu doar de stilul de interpretare, ci și de timpul petrecut utilizând instrumentul.

În mod interesant, comportamentul de înlocuire a corzilor nu depinde strict de durata de utilizare, ci mai ales de percepția asupra degradării sunetului. Artiștii care cântă intensiv, cei care transpiră abundent sau cei care sunt într-o continuă căutare sonoră schimbă corzile mai frecvent, adesea la 4–6 săptămâni, indiferent de recomandările producătorilor.

Preferințele legate de contrabărbie, sacâz și alte accesorii reflectă o dublă direcție: pe de o parte, stabilitate în jurul unor branduri consacrate (Pirastro, Kun, Cecilia), pe de altă parte, o tendință de personalizare prin alegerea unor producători de nișă, mai ales în rândul celor preocupați de confortul fizic și de detaliile expresive. Utilizatorii care combină accesoriile din diferite esențe lemnoase par să acorde mai multă importanță ajustării fine decât omogenității estetice.

Sursele de informare despre corzi și accesorii sunt influențate de generație, mediu profesional și tip de activitate. În timp ce rețelele informale (colegi, profesori) rămân esențiale pentru mulți, se conturează și o generație de artiști care apelează în mod constant la platforme online și magazine specializate pentru actualizarea cunoștințelor despre produse noi.

Un alt aspect relevant este raportul dintre încrederea în opiniile colegilor și comportamentul de achiziție. Cei care pun accent pe validarea socială sunt și cei care se informează preponderent din surse informale și aleg adesea magazine fizice sau canale instituționale. În schimb, cei care iau decizii autonome preferă achiziția online, pe baza propriilor criterii.

În ceea ce privește accesibilitatea accesoriilor, diferențele percepute sunt semnificative. Dacă în cazul corzilor accesul este facil pentru majoritatea, alte componente, precum arcușurile, sunt considerate dificil de procurat.

În ansamblu, concluziile parțiale ale acestei cercetări nu doar că surprind comportamente și alegeri concrete, ci și conturează profiluri de utilizator în funcție de vârstă, experiență artistică, stil de interpretare și atitudine față de inovație.

[1] Acest sacâz nu se mai comercializează, iar tendințele în materie de sacâz s-au îndreptat înspre noul sacâz lansat – Leatherwood Concerto.