Legătura pentru cordar – legăturile pentru cordar, necesare menținerii tensiunii corzilor erau confecționate în antichitate din intestine de oaie. Aceste legături aveau timpul de întindere destul de lung, lucru care afecta acordajul. Desigur, datorită umidității și temperaturii în care erau păstrate instrumentele, aceste legături erau afectate întocmai precum coardele din maț. Pe lângă aceasta, un alt inconvenient fiind faptul că se rupeau, uneori chiar datorită transpirației care le coroda.
Modul în care este atașată legătura diferă în funcție de instrument și de perioada. De exemplu, în perioada barocă legătura pentru cordar trecea peste cordar fiind vizibilă din exterior precum un șiret, pe când la instrumentele moderne, cordarul este diferit, iar legătura este acum ascunsă.
Fig. 57. Legături pentru cordar baroc și clasic
Fig. 58 Tipul de legatură pentru cordar baroc Fig. 59. Tipul de legatură pentru cordar clasic
Legătura pentru cordar în varianta modernă[3] a fost inventată de către lutierii Simone Sacconni și Frank Passa în secolul al XX-lea. Această inovație este din nailon[4] și are la capete două șuruburi pe care se vor înfileta două piulițe ce au ca scop reglarea dimensiunii acesteia. Mai precis, se reglează lungimea legăturii ce va rezulta în reglarea distanței cordar-căluș.
Legătura modernă care în limba engleză este denumită tailpiece hanger, se aseamănă cu cea realizată din maț, dar este mult mai rezistentă și trainică. Deoarece rezultatele acustice obținute cu această legătură de cordar erau foarte bune, acesta a devenit foarte populară pe plan mondial și era folosită pe aproape toate instrumentele din acea perioadă.
La scurt timp au apărut și legăturile pentru cordar create de firmele Wittner și Thomastik-Infeld, ambele fiind fabricate din oțel inoxidabil.
Fie că vorbim de legătură pentru cordar din nailon, oțel, kevlar sau maț, deoarece nu există o lungime universală, standard, aceasta trebuie să fie ajustată în funcție de dimensiunile instrumentului. Aș putea spune că necesită acordaj, iar pentru a verifica acest lucru se urmează următorii pași.
După ce legătura este montată pe cordar, iar instrumentul este acordat, coarda este ciupită sau frecată cu arcușul în porțiunea dintre cordar și căluș, astfel că sunetul produs de coarda sol, va fi re din octava a treia, coarda re va fi la din octava a treia, coarda la va fi mi – octava a patra, iar coarda mi va emite nota si din octava a șasea. Acest acordaj ajută la îmbogățirea sunetului cu mai multe armonice. În cazul în care rezultatul sonor nu este cel dorit, se va regla legătura cordarului cu ajutorul celor două piulițe.
Ulterior legăturilor din oțel inoxidabil s-au mai fabricat legături pentru cordare din Dyneema[5]. Este recunoscută ca fiind un material revoluționar al produselor din compozit, iar Dyneema a elevat performața rucsacurilor și a corturilor. Dezavantajul acestui material este că în timp se va întinde și nu își va păstra fermitatea. Legătura din Kevlar[6] – are miezul din kevlar, care este împletit în polisulfonă[7] de culoare neagră, mult mai rezistentă în comparație cu alți policarbonați. Acesta se montează pe instrument cu ajutorul unui nod de tip pescăresc. S-a constatat că oferă un timp de răspuns al instrumentului mai bun, un volum mai mare, iar sunetul este mai liber[8].
Este important să acordăm atenție acestui aspect, deoarece materialul utilizat pentru confecționarea legăturii de cordar influențează proprietățile sonore ale instrumentului.
Unii lutieri consideră că o legătură din maț, care este fină și flexibilă, va permite călușului și cordarului[9] o mai mare libertate de vibrație, lucru ce ar rezulta într-un sunet mai cald cu mai multe culori.
Legătura pentru cordar Stradpet Titanium Pro – este o legătură fabricată din titan[10], ce are la capete două piulițe din același material. Este format din 49 de fire suprapuse într-un anumit fel.
Fig. 60. Legătura Stradpet Titanium Pro
Acest tip de material are ca principală caracteristică o transmitere foarte bună a vibrațiilor sonore. Legătura pentru cordar din titaniu este totodată rezistentă, dar și flexibilă ceea ce rezultă în faptul că undele sonore își măresc spectrul.
[1] https://encrypted-tbn1.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQbz07R4-Nu9JMk6C7_Y_8uSn3zy-gDB-1GOBvk1GS_3x7Zd9cE – accesat la 14.05.2025.
[2] https://encrypted-tbn3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQjStktd89G87NzTV_7OfetvbajfiA1zpT6t3zLKJifXjfN23GK – accesat la 14.05.2025.
[3] https://follandviolins.com/articles/tailpiece-hanger/ – accesat la 23.06.2024.
[4] Fibră textilă poliamidică obținută pe cale sintetică, folosită la confecționarea țesăturilor subțiri și a multor produse tehnice.
[5] Este o fibră ultra-înaltă moleculară de polietilenă de cincisprezece ori mai puternică decât oțelul și are o rezistență remarcabilă la greutate.
[6] Kevlarul fabricat de către firma germană Schilbach , este un material foarte ușor, extrem de rezistent la impact, la coroziune, este folosit în aeronautică și la fabricarea vestelor antiglonț. Alte caracteristici ar fi faptul că nu se întinde, amortizează vibrațiile nedorite, lucru care concentrează vibrațiile instrumentului pe cordar.
[7] Polimer plastic termorezistent extrem de robust care poate fi prelucrat în fibre tehnice – Conform Dicționar tehnic textil – https://www.dex-tex.info/dictionartextil/id.Polisulfonă/i.html – accesat la 14.03.2025.
[8] https://www.thestrad.com/accessories/firmly-fastened-the-schilbach-kevlar-tailgut/8433.article – accesat la 23.06.2024.
[9] în cazul în care acestea sunt dintr-un lemn vechi și cu fibră deasă.
[10] este un material cu o densitate mică, în jurul valorii de 4.51 g/cm3, cu până la 60% mai mică comparativ cu densitatea oțelului.
[11] https://encrypted-tbn0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSWXgl6IrZKQ__luWfdszS8EeQMLFz20isEY9bj7eNm-5dj803O – accesat la 14.05.2025.